Serviciu divin și comunitate

Povestea noastră

În viața reformată timișoreană, în ultimele luni ale anului 1989, după aproape o sută de ani, a reapărut cu seriozitate gândul construirii unei biserici. Membrii bisericii care și-au arătat solidaritatea cu cauza lui Tőkés László, sub conducerea preotului lor, s-au opus abuzului episcopal pus în slujba puterii comuniste. Au simțit în același timp sprijinul nu doar al reformaților și al maghiarilor, ci și al majorității românești a orașului și al celorlalte confesiuni.

Manifestația de simpatie s-a transformat într-o răscoală populară antidualitaristă. Dictatura a căzut, orașul a răsuflat ușurat, iar visele reformate și-au luat zborul.

Credincioșii au vrut o biserică: albă și cu turnuri, așa cum și-au dorit-o întotdeauna, dar pe care, în împrejurările istorice vitrege, nu o putuseră construi până atunci. O biserică care să păstreze memoria revoluției și, în același timp, să slujească viitorul.

În 1996, conducerea de atunci a orașului a donat parohiei un teren. Arhitectul de renume mondial Makovecz Imre a întocmit planurile ansamblului arhitectural simetric. Primăvara anului 1999, sub conducerea preotului Gazda István, s-a înființat Parohia Új Ezredév, al cărei presbiteriu a asumat începerea acestui proiect de mare anvergură.

Credincioșii au sprijinit inițiativa ca un singur om. Cu muncă, cu donații și cu multă rugăciune au slujit cauza noastră comună. Frații noștri de alte confesiuni au sprijinit și ei inițiativa, iar pe tot parcursul am știut sprijinul episcopului Tőkés László în spatele nostru.

Am apelat la multe mijloace posibile. Am organizat și licitații de artă plastică, la care artiști maghiari și români au oferit deopotrivă lucrările lor, ca veniturile licitațiilor să sprijine construcția. În spatele ansamblului s-a format o solidaritate care a depășit granițele confesionale și lingvistice.

Despre construcție

Când am început construcția, copiii de trei-patru ani de atunci, astăzi deja adulți, au recitat la slujbele noastre în aer liber.

De la început, sprijinul profesional și munca intensă a lui Dr. Földváry Attila au însemnat o ajutare serioasă pentru preot.

Prima săpătură a avut loc la 3 noiembrie 1999. Sprijinită mai ales de primul guvern Orbán, au fost realizate fundațiile corpurilor de clădire, iar una dintre clădirile de cazare a fost acoperită în formă neterminată.

În 2013 am câștigat un proiect european care a depășit granița maghiaro-română, cu care am terminat cealaltă clădire de cazare. Clădirea a fost inaugurată la 28 iunie 2014.

Din vara anului 2017 construcția a primit un nou elan. Cu ajutorul Fundației Szórvány am câștigat un proiect european transfrontalier româno-sârb, cu tematică de muzică bisericească. În cadrul acestuia s-a construit clădirea Sălii de Concert de Cameră, inaugurată la 26 mai 2019. De atunci conducerea profesională a construcției a fost preluată de inginerul constructor Dr. Boros József.

În același timp, Guvernul Ungariei a venit din nou în ajutorul nostru: din decembrie 2016 a acordat un sprijin însemnat în mai multe tranșe. Din acesta, mai întâi în cadrul proiectului maghiaro-român, în subsolul aripii ecumenice finalizate am realizat un vechi vis al nostru, Clubul Maghiar. Apoi, în clădirea de cazare de mult timp sub acoperiș, am despărțit camerele cu pereți, le-am terminat, le-am dotat și le-am mobilat. În această aripă am amenajat opt camere de oaspeți pe lângă cele cinci deja existente.

Cea mai mare parte a sprijinului guvernamental a fost destinată construirii bisericii, elementul principal al Centrului. Clădirea împodobită cu cele două turnuri de 40 de metri a fost inaugurată la 15 decembrie 2019.

Suntem conștienți că o construcție prin ea însăși – chiar deosebită și de nobilă destinație – nu poate ține în viață o parohie. De aceea ne străduim să umplem de viață Centrul și comunitatea. În aripa Centrului în construcție, terminată prima, am ținut slujbele noastre din 2009.

În Clubul Maghiar organizăm numeroase evenimente culturale, iar în Sala de Concert de Cameră își găsește locul viața muzicală. În subsolul bisericii se află Sala de Evenimente, cu o capacitate de 150 de persoane, iar pe coridoare opere de artă plastică au primit un loc potrivit.

Sala de Conferințe a fost finalizată primăvara anului 2026. În subsol plănuim funcționarea unui restaurant maghiar, iar la etaj își va găsi locul Biblioteca Banatica cu sală de lectură. Aici păstrăm și moștenirea scriitorilor temesveni Méliusz József (1909–1995) și Balogh Edgár (1906–1996).

Mulțumim Guvernului Ungariei pentru sprijinul acordat până acum și sperăm ca în viitorul apropiat să putem termina complet construcția Centrului Reformat Új Ezredév.

Preotul Gazda István

Scopurile noastre

În biserica reformată, credința și cultura au mers întotdeauna mână în mână de la Reformă încoace. Deoarece o parte însemnată a poporului nostru reformat trăiește într-un mediu care nu este cel al limbii materne, rolul bisericii noastre în viața publică și mai ales culturală s-a întărit din nou. La această slujire dorim să ne asociem.

Alături de zidirea credinței, dorim să creăm și ocazii culturale pentru Timișoara și pentru maghiarimea din Banat. Muzica, arta plastică, activitățile de club și programele pentru copii sunt deopotrivă printre scopurile noastre și completează zidirea parohiei.

„Dacă Dumnezeu este cu noi, cine este împotriva noastră?” (Rom 8,31)

Comunitatea noastră

La înființarea parohiei în 1999, am intrat în posesia a două valori. Una era casa de rugăciune de pe strada Negruzzi, într-o stare proastă, iar cealaltă era speranța că în scurt timp ne vom muta de acolo și vom putea trăi viața noastră comunitară în condiții potrivite.

Preotul Gazda István a vizitat toate familiile pe baza registrului parohial, și astfel a început zidirea comunității. S-a constituit presbiteriul, iar puțin mai târziu și corul și școala duminicală.

În casa de rugăciune ne-a fost de mare ajutor răposata Naggyörgy Ida, mătușa Iduka, care a acceptat în mod dezinteresat și gratuit să preia curățenia, încălzirea și slujba de cantor.

Curatorul-șef al presbiteriului a devenit Makkai Zoltán. Conducerea corului a fost preluată de profesoara de muzică Szabó Gabriella, iar școala duminicală a fost condusă de învățătoarele Kovács Ibolya și Makkai Barbara.

În scurt timp s-a format și comunitatea care prestează muncă voluntară, ai cărei membri erau în primul rând presbiterii, prietenii lor și însuși preotul. Prin muncă comună am făcut folosibilă sala de rugăciune, am făcut mai prietenoasă curtea și am reconstruit gardul devenit periculos de viață. În clădirea veche, învechită și umedă însă, până la mutarea în noul sediu, a existat mereu ceva de reparat.

Construcția a fost urmărită până la capăt de revista parohială KÚT. Redactoarea ei a fost Gazdáné Mátyus Melinda, care a slujit între 2000 și 2004 ca al doilea preot al Parohiei Új Ezredév.

La sărbători am organizat slujbe extraordinare, în aer liber, la care preotul parohiei a invitat preoți oaspeți. Confirmările le-am ținut și ele în aer liber, pe planșeul bisericii. O pereche tânără a depus tot acolo jurământul de fidelitate veșnică, pe suprafața goală de beton.

Presbiteriul

A stat în fruntea parohiei, de la bun început. Nu s-a constituit în mod tradițional, nu l-a ales o parohie în fața căreia ar fi putut duca o viață creștină exemplară timp de ani de zile, căci Presbiteriul este exact de aceeași vârstă cu parohia. Totul s-a conturat în ordine inversă: presbiterii au învățat împreună cu membrii parohiei ce înseamnă să slujească în fruntea unei parohii noi, să se inițieze în sarcinile lor, să-l ajute pe preot să-i cunoască pe credincioși, să muncească în comun pentru a face sigur imaházul care punea viața în pericol. Presbiterii noștri au dovedit ulterior că au meritat încrederea care le-a fost acordată dinainte.

Membrii primului Presbiteriu: Makkai Zoltán curator-șef, Bíró László Zsigmond curator, Személy Klára, Bodnár Sarolta, Sepsi Béla, Furinda András, Vetési Zoltán, Bíró Tibor.

Presbiteri supleanți: Péter Enikő. De atunci și până astăzi această comunitate a rămas neclintită; chiar dacă nu mai sunt presbiteri, aproape toți slujesc cu bucurie ca membri ai parohiei și participă la diversele noastre activități.

Péter Enikő trăiește în Ungaria împreună cu soțul și fetița ei; de la ea sosesc și vești, căci cununia lor a avut loc în spațiul gol al bolții templului și, ca atare, a fost un prilej unic, o experiență deosebită pentru noi toți.

Cei care de-a lungul anilor au mai purtat demnitatea de presbiter: Cioráné Csepei Erzsébet, Fazekas András, Dózsa Sámuel, Erdei Lajos-Árpád, Dr. Kása József, Oláh István, Palicsák Ilona, Szabó Csaba-Oliver presbiter și curator, Szabóné Szávits Gabriella, Téglásy Sándor-Gábor, Viczéné Ciolac Éva.

Presbiteriul actual: Makkai Zoltán curator-șef, Kindle János curator.

Presbiteri: Bíró Tibor, Fazekas Mária, Furinda András, Isopescuné Tóth Emma, Kovács Ibolya, Lehőcz László, Szabó Dezső, Szabó Péter, Szórád István, Vetési Zoltán.

Presbiteri supleanți: Fekete Julianna, Kenderesi Ferenc, Szép Mózes, Tóth Ildikó.

Și acestui Presbiteriu îi revin sarcini neobișnuite: el stă în fruntea unei parohii aflate în mișcare, a unei parohii care aduce jertfe pentru o comunitate mai largă, pentru maghiarimea din Banat. Ansamblul de clădiri se formează, iar aceasta se răsfrânge în mod natural asupra comunității noastre. Unde este hotarul dintre viața parohială și viața culturală și comunitară maghiară?

Dacă dorim ca în interiorul clădirii de pe malul Begăi să se formeze o viață cât mai variată și mai bogată în evenimente – putem sprijini comunitatea, prin cumpărarea de bilete de cărămidă, prin participarea noastră sau chiar prin ajutor fizic. Fiecare își poate găsi propriile mijloace.

Corul Új Ezredév

Elanul noii și tinerelor parohii l-am încercat să-l traducem și în cânt. Mulțumim lui Dumnezeu, profesoara de muzică Szabó Gabriella a preluat conducerea corului, astfel încât în octombrie 2000 a putut fi înființat corul nostru.

Corul a făcut mai solemnă în primul rând slujbele în aer liber, dar a cântat și la diferite festivaluri de muzică și la ocaziile de sărbătoare ale altor parohii. Au vizitat și alte localități, locuri din Ungaria și din Voivodina, precum și biserica parohiei surori Rákospalota–Óváros, unde au slujit prin cânt.

În 2025, după 25 de ani, conducerea corului a fost preluată de organistul Ciurtin Viorel, cantorul bisericii noastre, care continuă să se ocupe cu drag de cor.

1 / 22

Școala duminicală

Pentru părinții care participă la slujbă, activitatea cu copiii a fost aproape de la început un sprijin important. Copiii sunt ocupați de pedagogi în sala alăturată, în timp ce părinții participă la slujbă.

În prezent, activitatea este condusă de Kovács Ibolya, unde copiii care vin învață cântece și povești biblice.

Cercul de păpuși

Cercul de păpuși a început în 2014, anul construcției finanțate de Uniunea Europeană, aproape în mijlocul șantierului, și a funcționat până în 2021. Activitatea a fost înțeleasă în primul rând ca activitate artistică, în cadrul căreia au creat spectacole plăcute și rotunde. Activitatea nu a fost determinată de considerente de dramapedagogie.

Activitatea a fost condusă de preoteasa Gazdáné Mátyus Melinda. Primul spectacol a fost o adaptare scenică a poveștii lui Kolozsvári Grandpierre Emil „Kikből lettek az ország nagy fiai”.

Asociația femeilor

Asociația femeilor din comunitate și-a ținut ședința de constituire la 10 octombrie 2020. Rapoartele pastorale ulterioare consemnează implicarea membrelor sale în viața comunității și în activități de sprijin: pregătirea sărbătorilor, realizarea pachetelor de Crăciun pentru membrii vârstnici sau bolnavi ai comunității și participarea la întâlniri ale asociațiilor de femei. Informațiile despre programul actual și contact pot fi obținute de la oficiul pastoral.

Ora biblică

În programul parohiei figurează și o oră biblică. Aceste întâlniri au loc în fiecare joi, la ora 11:00.

Publicațiile noastre de turism eclesiastic

Am publicat trei publicații colorate, cu caracter informativ, care acoperă un gol existent, în timpul celor un an și jumătate de construcție susținută de Uniunea Europeană.

1. Trasee turistice ecleziastice în județul Timiș

2. Trasee de turism religios în județul Csongrád

3. Noi destinații de turism ecleziastic în județele Timiș și Csongrád

Cronica parohiei noastre – rapoartele pastorale

Cu membrii parohiei noastre și cu cei interesați împărtășim cu bucurie cele petrecute la noi, pentru ca fiecare să poată pătrunde cât mai bine în multitudinea de fațete a vieții care se desfășoară la noi. Cea mai fidelă și mai detaliată mărturie a acestora sunt, poate, rapoartele pastorale, aprobate de presbiteriu și adoptate anual de adunarea generală a parohiei.

KÚT și publicații

KÚT a apărut în 1999, redactată de Gazdáné Mátyus Melinda și cu tehnoredactare de Makkai Zoltán. La început apărea de șase ori pe an. Revista a cronicizat viața parohiei și construcția, și a publicat scrieri de credință și de cultură. În perioada construcției susținute de Uniunea Europeană, a doua etapă a KÚT a apărut în maghiară și română, cu o perspectivă ecumenică și tehnoredactare de Farkas Melánia.

Au fost realizate și trei publicații de turism eclesiastic: «Egyházi turisztikai útvonalak Temes megyében», «Vallási turisztikai útvonalak Csongrád megyében» și «Új egyházi turisztikai helyszinek Temes și Csongrád megyében». Aceste publicații au prezentat legăturile de turism eclesiastic ale centrului și ale regiunii.

Alte materiale tipărite au inclus o foaie de strângere de fonduri, un catalog de licitație de artă și o publicație de prezentare pregătită pentru inaugurarea clădirii F din 2014.